Aș putea să spun că am deschis blogul ăsta pentru că simțeam nevoia să mă exprim.

Dar adevărul e mai puțin poetic: aveam prea multe opinii și prea puțină lume dispusă să le asculte până la capăt.
Așa că, în loc să plictisesc prietenii la Cico, am decis să plictisesc internetul; E mai democratic așa.

Nu o să găsești aici rețete de succes, ghiduri de viață sau citate motivaționale, dacă vrei „cum să devii cea mai bună versiune a ta”, internetul e plin! 😂
Aici vei găsi doar gânduri, ironii, mici frustrări și observații despre lumea care ne înconjoară, scriu ca să înțeleg, nu ca să conving, iar uneori scriu doar ca să nu urlu, alteori pentru că pur și simplu râsul e mai ieftin decât terapia.

Și, din când în când, scriu doar ca să văd dacă mai știe cineva să citească ceva mai lung de trei paragrafe fără să caute butonul de „skip ad” sau scroll pentru următorul videoclip 😂😂

Dacă ai ajuns până aici, e semn că:

1. fie ai o curiozitate reală,
2. fie te-ai rătăcit pe internet,

3. fie vrei să vezi cât rezist înainte să scriu despre birocrație.

    

Oricare ar fi motivul — bine ai venit!
Nu promit să fiu consecvent, nici politicos, dar promit să fiu sincer și asta e ceea ce ar trebui să apreciezi!
Aici râdem, oftăm, exagerăm uneori, dar mereu cu un strop de tandrețe față de absurditățile cotidiene care ne fac oameni.

„Rămâi prin preajmă. Promit că următorul articol va avea și mai puțină logică.”

Și poate — dacă am noroc — un pic mai mult adevăr.

Cere și ți se va da! Alex 22:16 (ora, nu versetul!)